Cincizeci. Este valoarea de colecție despre care voi scrie astăzi. Îmi place că suntem diferiți. Asta ne face unici. Deseori fiecare zi, are rutina ei, dar pentru un moment, ne bucurăm de unicitate. Și chiar dacă timpul, singura resursă din viața noastră nu poate fi întors (deocamdată, oficial), totuși, negru pe alb, schimbăm timpul, îl tranzacționăm ca (și) mijloc de plată.


Citisem de curând că adevăratele averi ale unui individ sunt timpul și libertatea sa. Iar banul, este doar un mijloc de păstrare economic, până în momentul utilizării prin tranzacții. Nu e un secret. Banii erau utilizați ca mijloc de plată din timpurile străvechi a civilizației umane. Sub formă de monede, bancnote, cecuri și mai nou, vouchere, carduri și cripto monede.

Orice poate fi folosit ca ban dacă reprezintă un mediu de schimb, o unitate de contabilitate, portabilă, durabilă, divizibilă, înlocuibilă și ideal care își păstrează valoarea. De-a lungul timpului chiar aurul și argintul au jucat rolul monezii de schimb. Oficial azi banul, pentru români, este subdivizia monedei naționale, leul românesc. Iar leul are o istorie interesantă.


Pe 1 iulie 2005, statul a realizat ultima reformă monetară, schimbând leul anterior ROL cu leul nou RON egal cu 10.000 ROL. Astfel, banul, a (re)venit prin denominare. Iar monezile cu sute și mii de lei, au devenit atunci, doar bani și zeci de bani. Printre cele uzuale, simple, cu stema și banul, uneori, BNR emite monedă (și) în ediție limitată, cu caracter comemorativ.

Nu. Nu mă refer la emisiunile de colecție, cu tiraj destul de limitat, rezervate colecționarilor. Ci la cele care ajung uneori la comercianți, către populație. Iar moneda de 50 de bani, are deja o duzină de modele, emise în ultimii zece ani. Forma și dimensiunile sunt aceleași. Realizate din alamă, în culori galbene, cu diametrul de 23,75 milimetri, cu cantul inscripționat.


Cronologic, Întâmplător, am deja strânse unsprezece dintre ele. Cea din 2012 cu Neagoe Basarab încă lipsește. Să o găsesc în circulație sunt slabe șanse. Doar să fie pe undeva, la careva rătăcită. Am câteva mai noi, gata de dat la schimb, după posibilități și disponibilități. Iar cea cu Papa Francisc s-a lăsat așteptată, dar a întregit colecția personală zilele trecute.

	Ediția: Aurel Vlaicu (2010)
	Ediția: Mircea cel Batrân (2011)
	Ediția: Neagoe Basarab (2012)
	Ediția: Vladislav I Vlaicu (2014)
	Ediția: 10 ani de la denominare (2015)
	Ediția: Iancu de Hunedoara (2016)
	Ediția: 10 ani de la aderarea României la UE (2017)
	Ediția: 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 (2018)
	Ediția: Vizita Apostolică a Sanctității Sale Papa Francisc în România (2019)
	Ediția: Desăvârșirea Marii Uniri – Regele Ferdinand I Întregitorul (2019)
	Ediția: Desăvârșirea Marii Uniri – Regina Maria (2019)
	Ediția: 30 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989 (2019)

Fiecare dintre noi colecționăm câte ceva. Fie că sunt amintiri ale experiențelor trăite, fie medaliile de finișer, fotografiile și clipurile video de la diverse evenimente, timbre, cartele de telefon, brelocuri, magneți de frigider sau cărți poștale. Iar valoarea lor este apreciată de fiecare în parte. Diferit? De ce nu? În monezi de cincizeci de bani colecția este interesantă.