Zece. Ziua din luna cadourilor. Distanța de fugă cucerind noi teritorii. Ocazia de a alerga sprinten depășind limite sau creația unei rime câștigătoare. Moș Crăciun stă la taclale, prin campanie o fi, până la parlamentare, e înscris la ChristmasTri. Face un sincron mai mare, spinning cu renii lui, se menţine-n alergare sau înot atunci hai hui.



La final de noiembrie accept provocarea și compun o rimă pentru Adrenallina. În joc erau inspirate invitații la Christmas Tri, un eveniment organizat la Izvorani, undeva aproape de capitală. Apelul ne aduna într-o zi de zece decembrie, într-un cadru olimpic pentru a cuceri una din probele de joc diverse, asortate pentru toate vârstele și gusturile.

Era în meniu un triatlon sprinten individual sau în ștafetă ori mișcare în pași relaxați cu familia, un aquatlon pentru copii, dar și două alergări în pădurea Snagov, numite sugestiv Santa’s Run. Adrenallina avea de dat invitații la fugă. Una din ele era a mea. Parcă au valoare mai multă invitațiile câștigate decât locurile cumpărate la linia de start.


Era tentantă o fugă cucerind noi teritorii. Pentru a câștiga un loc era suficient un comentariu inspirat la concurs completând o frază despre Moș Crăciun și ChristmasTri. Orice text să fie. Libertate totală. Fără mare concurență rima mea a fost câștigătoare. Astfel am fost aliniat la linia de start pentru o nouă experiență de alergăceală.

La cros erau două distanțe. O tură sau două. Eu am ales să fie două, să fie o zi de zece, alergată în zece kilometri. Am plecat tare, în prima linie. Nu sunt eu mare vitezoman, dar cele două ture mi-au prins bine. M-am detașat cu alți trei de plutonul din spate după câteva sute de metri pe potecile înghețate. Interesantă fuga în prima linie.



Primii trei la orizont. Era o experiență pe care nu am savurat-o până acum. Dar, mă simțeam bine, bine de tot, în pașii sprinteni de fugă. Deja la a doua tură eram al treilea. Mi se părea ireal să fiu acolo. Mă uit în spate, ceilalți erau destul de departe. Iar kilometrii rămași erau tot mai puțini către linia de finiș. Cei doi din față încercau să țină tare avansul.

După ei cu tricolorul pe umeri sprintez. Unul era tot mai aproape. Și numa' trei kilometri până la final. Observasem că ambii erau de la Steaua. Iar eu? Un amator alergăcios de la mal de mare. Reușesc cumva și îl depășesc pe unul. Sau obosise de atâta presiune. Trec vârtej pe lângă el, hăituind-ul sprinten pe primul. Era puțin mai în față.


Da. Zi de zece-n Izvorani, zece scurşi şi kilometrii, alergaţi în ritm vioi depăşind băieţi şi feti. Numa' unu a mai rămas în viteză acolo-n zare, primul podium l-am urcat, doar pe doi... şi la mai mare. În rime am participat, în rime iată că într-o zi de zece, pentru vreo zece kilometri alergați sprinten pe primul podium cu emoții m-am cocoțat.

În statistici, am cucerit poziția secundă la Open cu 48'^16", un timp declarat oficial pentru distanța alergată în două ture pe o vreme răcoroasă de zece, într-o zi de zece decembrie, tocmai bună de mișcare în natură. Cu o doză fresh de adrenalină am alergat pentru un fulg, o nouă medalie personalizată de pus la loc de cinste peste ani... în brad.


Nu aveam vreo rezervă de timp sau energie să îl prind pe primul. Am trecut linia de finiș al doilea, iar adrenalina era încă în vene. Era prima dată când o competiție are (și) pentru mine partea de glorie. Aceea de a urca pe podium. Mulţumesc familiei, suporterilor mei care întotdeauna sunt aproape indiferent de ora matinală.

Un podium fără cel mai devotat suporter e ca o meci de fotbal fără spectatori. Mulțumesc Adrenallina și organizatorilor pentru participare. Deseori cele mai frumoase experiențe vin de la sine, imprevizibil. Îmi place ideea. Fiecare cale de acces mă poate purta prin locații noi, cucerind poteci marcate cu zâmbete și emoții asortate.


De data asta a fost doar alergare. Cândva mi-ar plăcea să experimentez un triatlon, să fiu parte din fiecare dintre cele trei probe, să dau din brațe la proba de înot, să dau pedală la bicicleală sau să mă bucur de avantajul pașilor sprinteni de alergăceală. Primul meu podium, cu emoții și zâmbete. Cândva voi fi primul și gloria va fi completă.